Ode to 2011

albastra — Thu, 29 Dec 2011 09:06:20 +0000

must see. daca nu vrea din prima, logati-va pe utube si incercati din nou. MUST SEE.
Happy new year!
Massive attack – Ode to 2011

Filed under: barfa mica

albastra — Mon, 28 Nov 2011 11:06:13 +0000

imi baga picioarele isi face bagajul si se duce la naiba, invartindu se.
ca tiganu` cu cortul

Filed under: barfa mica

see, i’m famous now

albastra — Thu, 29 Sep 2011 07:39:53 +0000

robbie williams – lola

Filed under: barfa mica

Happy happy happy birthday!

albastra — Wed, 28 Sep 2011 09:56:38 +0000

Filed under: barfa mica

mhhh

albastra — Mon, 19 Sep 2011 09:08:09 +0000

iar vine toamna, iar am sa fiu intoarsa pe dos. de ce nu putem sa hibernam si noi pana in mai?

Filed under: barfa mica

O. Paler

albastra — Tue, 02 Aug 2011 11:11:04 +0000

*Ceilalti lupi m-ar sfasia daca ar sti ca urletul meu e in realitate un plans.
*În deşert, se zice, nu se duc decât îndrăgostiţii şi nebunii. Eu mai cunosc o categorie, în care mă includ. Cei care nu se descurcă prea bine în vacarm şi tânjesc după un loc de unde, speriindu-se de izolare, să se întoarcă pocăiţi în societate.
*Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren…
*Poate ca toti sfarsim prin a vorbi o limba pe care nu o mai intelege nimeni.
*La ora când mă visam vultur, am avut probleme mai urgente, care m-au transformat în cârtiţă.
*Loviturile vieţii nu sunt numai distructive, ci şi constructive; ca loviturile ciocanului în dalta unui sculptor priceput.
*Ziua e prea scurtă, domnule, soarele prea puţin. Cerul e plin de nori, fericirea o simplă vorbă. În fine, dracul să le ia pe toate. Că zeii te pedepsesc exact cu calităţile cele mai frumoase pe care ţi le dăruiesc.
*Nu mi-e frică de Dumnezeu, ci de absenţa lui Dumnezeu.
*Undeva spre limita disperării, eu am găsit totdeauna speranţa.
*Prima poruncă: Să aştepţi oricât.
A doua poruncă: Să aştepţi orice.
A treia poruncă: Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent.
A patra poruncă: Să nu numeri zilele.
A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa.
A şasea poruncă: Repetă că nu există pustiu. Există doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim.
A şaptea poruncă: Nu pune în aceeaşi oală şi rugăciunea şi pe Dumnezeu. Rugăciunea este uneori o formă de a spera a celui ce nu îndrăzneşte să spere singur.
A opta poruncă: Dacă gândul ăsta te ajută, nu evita să recunoşti că speri neavând altceva mai bun de făcut sau chiar pentru a te feri de urmările faptului că nu faci nimic.
A noua poruncă: Binecuvântează ocazia de a-ţi aparţine în întregime. Singurătatea e o târfă care nu te învinuieşte că eşti egoist.
A zecea poruncă: Aminteşte-ţi că paradisul a fost, aproape sigur, într-o grotă.
*La urma urmei, lumea e plină de rataţi. Câţi ar putea spune că şi-au văzut împlinite toate aşteptările? Poate, e chiar o lipsă de modestie să declari: sunt un ratat! Ca să devii “ratat” trebuie să fi avut nişte visuri înalte, nişte ambiţii mari.
*Împărţind timpul, omul a descoperit că el curge ireparabil. A observat că “azi” devine “ieri” şi că umbra copacilor se alungeşte spre asfinţit. În clipa aceea a devenit melancolic şi a descoperit regretul. Dar era prea târziu
*În principiu, nu cred că există ceva mai minunat ca o după-amiază de vară calmă, fără vânt, când nu se clatină nici o frunză, iar lumina se filtrează prin crengi.
*Nu vreau să cred că suferinţele sanctifică şi că înfrângerile sunt necesare. De ce ar trebui să ne apropiem de adevăr numai plini de răni? De ce ar trebui să fim sfâşiaţi de un vultur ca să avem curaj? Oare fericirea nu e aptă să ne înveţe ceea ce ne învaţă suferinţa? Nu există un drum spre artă şi spre noi înşine care să nu treacă prin infern? Nu poate ajunge la cer cine n-a străbătut pământul şi iadul, scria Goethe. Dar îl putem cita liniştiţi? Trebuie să ne temem de fericire, dacă vrem să atingem înălţimile din noi?

Filed under: barfa mica Tagged: Octavian Paler

yes they are.

albastra — Tue, 02 Aug 2011 10:02:06 +0000

Sursa.

Filed under: barfa mica

My lil’ place of heaven

albastra — Wed, 27 Jul 2011 09:40:37 +0000

Filed under: barfa mica

Am doar 18 ani….

albastra — Wed, 27 Jul 2011 09:06:55 +0000

….de scoala.
Astazi e prima mea zi in calitate de om mare. Prima zi in calitate de om mare ar trebui sarbatorita cumva, adica ieri am sarbatorit nota de la disertatie, azi prima zi de om mare, and so on.
Dar ma simt incredibil de trista, adica de acum incolo o sa fiu robot? Cum sa nu ma mai duc eu la scoala cand mi`a placut incredibil de mult.
18 years… this is it… what a ride!

Filed under: barfa mica

the last question

albastra — Mon, 25 Jul 2011 10:05:53 +0000

Sa plec la Bacau pentru un an de zile in cel mai de rahat proiect din viata asta, sau sa`mi tai venele, definitiv? Pentru toate celelalte exista Mastercard.
Eu votez cu taiatul venelor.

Later edit:

Filed under: barfa mica

...there are places we can`t return... there are lies we have to tell... there are truths we can`t deny....

Ode to 2011

see, i’m famous now

Happy happy happy birthday!

mhhh

O. Paler

yes they are.

My lil’ place of heaven

Am doar 18 ani….

the last question