RSS

Arhive zilnice: 3 iunie 2007

Astia-s oameni?

Oamenii care nu sunt in stare de agate o femeie pe cont propriu, se angajeaza la taximetrie ( bag de seama). Oameni buni, noi.. cei de planeta Terra am avansat, am ajuns pe luna, am descoperit calculatorul si internetul nu mai suntem in epoca cand barbatii violau femeile, sau knd le luau japca de par, si le tarau in pestera.

Ieri a fost ziua in care eu si o cateva prietene am iesit impreuna. Ne-am plimbat cu rolele, am fost la suc, noaptea in club ( detalii mai putin relevante ) ceea ce e cu adevarat important e ceea ce urmeaza: pe la ora 4 am hotarat sa mergem acasa. Ne-am chemat un taxi. Venit taxi. Dus fetele acasa, a mai trebuit sa merg si eu o bucata de drum singura cu el in masina, intrucat, celelalte stateau in alta zona. Nu era prima oara cand mergeam cu un taxi singura la ora aia. Nu as fi putut crede ca mi se poate intampla asa ceva. La un moment dat, soferul ( care ar fi trebuit sa aiba testul psihologic facut – numai un psihopat face asa ceva) a inceput sa-mi zica ca vrea sa-mi arate nu stiu ce loc. L-am refuzat elegant, dand vina pe oboseala, si nelinistea parintilor mei ( care nu-si faceau nici  grija la ora aia, stiindu-ma in siguranta) ca e tarziu. A inceput sa se crizeze si sa mearga spre ‘acel loc’  care, e evident ca era iesirea din oras. Incercand sa-i arat omului ca nu ma intimidez deloc, am inceput sa-i explic ca a trecut de zona unde trebuia sa ma ‘livreze’ pe mine. Deja nu-mi mai vorbea, si avea drum fix > spre iesire. Cand, intr-un moment salvator e nevoit sa opeasca la un semafor. In secunda 2 am si coborat din masina. El a inceput sa urle dupa mine. Bine ca n`a coborat :)) [eram deja la juma de km de casa, dar bine k eram tot in oras] . Vazand ca urletele si amenintarile nu-si au loc, incepe sa ma urmareasca. Extrem de inspirata am fost in momentul in care mi-am scos un telefon din geanta, si l-am dat pe ‘doar lumini’ si m-am facut ca vorbesc la telefon cu cineva de la firma. Cineva important. :)) Incepusem sa-i zic numarul masinii [pe care, la naiba, in momentul de fatza l-am uitat] si ce fel mi-a vorbit, ca a vrut sa ma ia japca, etc. Dar vorbeam destul de tare, incat sa auda si soferul. Replica mea finala a fost: aaa, bine, deci sunati dumneavoastra la politie. :)) moment in care acel nene a incetat sa ma urmareasca, si eu am ajuns acasa cu bine.

Doamne ce oameni. Astia-s oameni?

 
12 comentarii

Scris de pe 3 iunie 2007 în existentiale, oameni...