RSS

Arhive zilnice: 11 iunie 2007

Urasc lunea

Urasc diminetile de luni. Cafeaua calda aburinda si tigara imi trezesc simturile adormite peste cursuri.

Urasc diminetile de luni si sesiunea. In plus, trebuie sa plec la munca.

 
3 comentarii

Scris de pe 11 iunie 2007 în barfa mica

 

Ganduri in miez de noapte…

M-am scuturat de amintiri, sperand sa uit de tot si m-am dus la geam. Racoarea noptii si aerul usor umed si cu miros de Dunare, miros atat de familiar, mi-au dezmierdat fruntea, ducandu-ma cu gandul la copilarie. Mi-am aprins o tigara privind stele si profitand de linistea noptii. Inca o noapte pierduta. Incet, incet, stele si noaptea, ma duc cu gandul la saptamana care vine, la examene, la faptul ca imi voi schimba locul de munca si la parerile de rau ca imi voi lasa ‘familia’ in urma.

Inca o noapte pierduta…

In week-end-ul care vine, voi pleca la munte. Din pacate, oriunde ai fugi, gandurile, te urmaresc…
Din gand in gand, mi se perinda prin fata ochilor, toti fostii prieteni, pana si cel de la gradinita: Alex. Tigara s-a stins deja…dar…. gandurile n-au fugit.

O ultima privire spre sertarul atat de ingreunat de amintiri. Il inchid cu greu, sperand ca ecoul amintirilor sa nu mai strabata din el.

5 zile pana vineri…

 
3 comentarii

Scris de pe 11 iunie 2007 în barfa mica

 

Ce amintire trista…

Dormeam. Suna telefonul. Numar ascuns. Ii aud vocea stinsa…

Vrea sa vada ce fac…. nepasatoare, incep sa`l intreb de sotie, de copil… parca l-as lovi cu pumnale in inima, asa are raspunsurile. Incheiem convorbirea.

Fara sa vreau, mintea reia firul intamplarilor, firul celor cinci ani, in care am fost impreuna.. si era lumea numai a noastra. Ochii lui, priviri, atingeri, nopti fierbinti,ganduri, vise.
Imi aduc aminte, k timp de 4 ani jumate, nu ne`am certat o data, am reusit sa trecem impreuna peste toate problemele, ne completam amandoi.

Ma duc spre sertarul pe care atat timp am evitat sa-l deschid. Flori, poze, se revarsa. Rasfoiesc pozele si prin fata ochilor mei se petrec diverse momente.

Imi aduc aminte, cum zambetele, au inceput sa fie din ce in ce mai rare, lasand locul reprosurilor, si discutiilor, imi aduc aminte, cum am inceput banuielile, cum ca ar fi cu alta, si cum l`am prins cu alta. Moment in care, am pus capat relatiei. Imi amintesc ca timp de un an, m-a urmarit in disperare, m-a amenintat, si a recurs la orice mijloc sa ma faca sa ma impac cu el.

La 8 luni dupa ce ne-am despartit s-a insurat, in aprilie, anul asta, nevasta lui a nascut. El inca ma mai suna, sa ma intrebe ce mai fac. Nu inteleg, de ce mai suna, cand mereu, se loveste de aceeasi raceala, din partea mea.

Nu regret deloc ca am procedat asa.

Si totusi, a fost o poveste frumoasa de dragoste…..

 
Un comentariu

Scris de pe 11 iunie 2007 în oameni..., povesti