RSS

Suflete in amurg

27 Iun

Dansam. Dansam şi timpul îşi frângea inima asupra noastră. Eu mă întrebam ce culoare are gerul iar tu-mi şopteai despre vechi parfumuri.
Muzica îşi uitase buzunarul deschis iar eu am indrăznit să te lovesc cu privirea. Spune-mi, tăcerea mea te doare? Spune-mi ce culoare are abisul meu pentru tine? Dar tu cânţi şi parcă ai uitat că mă porţi în suflet, în dans, în lumină.
Dansăm. Dansăm şi umbra înfloreşte în gândurile vechi iar flori de iasomie îmi îneacă setea.Tu pluteşti pe timpul meu aşa cum eu mă abandonez visării tale. Întreabă-mă ceva! Ce culoare are luna? Spune-mi, tu vezi primăvara din braţul meu?
Dansăm. Dansăm dar ceasul şi-a părăsit cadranul şi a plecat pe ape de munte. Tu-mi vorbeşti despre suflete amare iar eu păşesc alături de ochiul tău. Frunza sufletului tău se zbate in timpul urechii mele. Cerul e un ultim călător întârziat şi înnegrit de aşteptare.
Ferestra din salonul vechi s-a deschis în noapte şi ritmul lui Chopin mă asurzeşte. Tu mă iscodeşti cu privirea-ţi de toamnă târzie şi …
Dansam … dar ce mult timp a trecut de când mi-ai mângâiat soarele…
Fugim. Fugim de o sete amară spre lacuri dulci. Pasul tău striveşte străluciri de diamant, el e secunda glasului meu.
De ce eşti trist? Te bântuie incă vechile parfumuri?
Te rog să-mi spui ceva! Ceva despre minuni absurde, despre valuri abrupte, despre regi infrânţi, despre orice…
Mi-am întins mâna în vreme şi am cules trecuturi dar povara lor mi-a năruit anotimpul. Sunt obosita iar tu … tu ai plecat cu ultimul tren spre amintire. Ţi-ai fluturat batista multă vreme de la fereastra tăcerii tale. Vorbele tale s-au ascuns în note musicale iar simfonia lor e o aventură înnebunitoare. Iar eu…Eu dansez. Dansez şi-mi adun împrejur sufletul ca pe o haină călduroasă. Ce cald şi ce moale e.
Mi-l recunosc aşa cum recunoşti adevărul in ochii iubitei. Patima mea e ultima candelă de veghe…
Îţi simt lipsa în poeziile despre ploaie. Un pachet de ţigări ca un calendar vechi îmi aminteşte de mâinile tale. Câtă tristeţe pe un singur deget dar câtă armonie intr-o singură mângâiere.
Camaşa sufletului tău e aruncată în prag…Ai plecat în grabă dezbrăcat de anotimpuri şi de sori. Constelaţia ta e ultimul haos prezent într-o minte chinuită.
Ţi-ai uitat umbrela şi-o să te ascunzi pe străzi lăturalnice. Mi-e teamă…
Ascult liniştea din încăperea goala… Muzica a incetat iar mobila s-a năruit ca o nădejde…
Stau într-un colţ şi privesc focul. Îţi aminteşti aroma teatrelor pustii?
Reci fiori îmi srăpung infinitul ca un cuţit înfipt într-un cub de ghiaţă. Strugurii sunt amari şi plini de mucegai.
Te văd venind prin lanuri de suflet… Eşti aici şi un nou ceas şi-a reluat ticăitul monoton.
Imi acorzi dansul vietii???

 
3 comentarii

Scris de pe 27 Iunie 2007 în povesti

 

3 responses to “Suflete in amurg

  1. ing3r

    28 Iunie 2007 at 2:47 PM

    Dansul vietii…. ce bine suna…
    Excelenta scriere…
    Imi place tare mult cum scrii, Felicitari!

     
  2. albastra

    28 Iunie 2007 at 3:12 PM

    multumesc frumos

     
  3. anonim

    18 Octombrie 2007 at 2:41 AM

    de ce nu ai continuat tipul ăsta de scrieri?

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: