RSS

Arhive zilnice: 14 iulie 2007

Big girls don’t cry – Fergie

Da Da Da Da
The smell of your skin lingers on me now
Your probably on your flight back to your home town
I need some shelter of my own protection baby
To be with myself instead of calamity
Peace, Serenity

[CHORUS]
I hope you know, I hope you know
That this has nothing to do with you
It’s personal, Myself and I
We’ve got some straightenin’ out to do
And I’m gonna miss you like a child misses their blanket
But Ive got to get a move on with my life
Its time to be a big girl now
And big girls don’t cry
Don’t cry
Don’t cry
Don’t cry

The path that I’m walking
I must go alone
I must take the baby steps until I’m full grown
Fairytales don’t always have a happy ending, do they
And I foresee the dark ahead if I stay

[CHORUS]
I hope you know, I hope you know
That this has nothing to with you
It’s personal, Myself and I
We’ve got some straightenin’ out to do
And I’m gonna miss you like a child misses their blanket
But I’ve got to get a move on with my life
Its time to be a big girl now
And big girls don’t cry

Like the little school mate in the school yard
We’ll play jacks and uno cards
Ill be your best friend and you’ll be mine
Valentine
Yes you can hold my hand if u want to
Cause I want to hold yours too
Well be playmates and lovers and share our secret worlds
But its time for me to go home
Its getting late, dark outside
I need to be with myself instead of calamity
Peace, Serenity

[CHORUS]
I hope you know, I hope you know
That this has nothing to do with you
It’s personal, Myself and I
We’ve got some straightenin’ out to do
And I’m gonna miss you like a child misses their blanket
But I’ve got to get a move on with my life
Its time to be a big girl now
And big gïrls don’t cry
Don’t cry
Don’t cry
Don’t cry

La Da Da Da Da Da

 
Un comentariu

Scris de pe 14 iulie 2007 în recomandari

 

Entry.

De ce oare ne este atat de greu sa fim sinceri cu noi? De ce oare ne este atat de greu sa zicem NU cand nu vrem ceva sau DA cand ne dorim cu ardoare? De ce ne este frica sa ne asumam responsabilitatea? De ce nu vrem in sfarsit sa facem lucruile asa cum sunt ele …. simple atat de simple? De ce ne justificam, cand stim bine ca suntem vinovati? De ce complicam lucrurile prin acceptarea a ceva ce nu are nicio finalitate ? Oare asa de dificil o fi sa nu ne indepartam de modul real de a fi al naturii?

Totul este atat de simplu, innebunitor de simplu! Si totusi… incapabili sa dam crezare si frau liber simplitatii !

Daca obosesti in linistea apelor, ai un un loc unde te poti odihni si daca e nevoie nu vei ezita sa il folosesti…

Viata fiecarui om e o cale catre el insusi, incercarea unei cai, intuirea unei poteci. Nici un om nu a fost vreodata pe de-antregul el insusi; si cu toate astea, fiecare tinde spre asta, unul mai inabusit, altul mai senin, fiecare cum poate. Fiecare poarta cu el pana la capat ramasitele nasterii sale, plasma si coji de ou al unei lumi ancestrale. Cate unul nu devine niciodata om, ramane broasca, ramane soparla, ramane furnica. Altul e sus om, jos peste. Insa fiecare reprezinta o nazuinta a naturii catre om. Adaposturile sunt aceleasi pentru noi toti, mamele, noi cu totii venim din acelasi abis; insa fiecare tinde, ca o incercare si o aruncare din adanc, catre prorpiul sau tel. Ne putem intelege unul pe altul; dar de explicat se poate explica fiecare doar pe el insusi.

Pentru ca nu pot sa uit! Pentru ca imi aduc aminte, pentru ca e atat de simplu! Pentru ca a fost atat de frumos si inca mai e in mintea si gandurile mele! Pentru ca amintirea persista! Pentru ca nu trebui sa fac eforturi sa nu o uit! Pentru ca probabil am fost uitat! Pentru ca probabil isi doreste sa uite! Pentru ca probabil m a uitat treptat si totul se scurge si umple cu gol ca o pagina din poveste fara sfarsit! Uitarea vine din urma si umple coltisoare cu nimic, cu gol. O pretioasa amintire! Aceea care ma tine in miscare, care imi da aripi care ma tine in fantezia din interiorul balonasului de sapun frumos colorat pe a carei fata se reflecta intreaga lume.

Si nu am sa uit! Nu vreau sa incep sa uit! fiecare amintire frumoasa este ca o stea pe cerul mintii, si lumineaza drumul! Pe fiecare in parte o pretuiesc, unele se mai sting, dar aceasta e ca un ochi de zeu ce vegheaza asupra cararii mele.

 
3 comentarii

Scris de pe 14 iulie 2007 în barfa mica, povesti