RSS

Entry.

14 Iul

De ce oare ne este atat de greu sa fim sinceri cu noi? De ce oare ne este atat de greu sa zicem NU cand nu vrem ceva sau DA cand ne dorim cu ardoare? De ce ne este frica sa ne asumam responsabilitatea? De ce nu vrem in sfarsit sa facem lucruile asa cum sunt ele …. simple atat de simple? De ce ne justificam, cand stim bine ca suntem vinovati? De ce complicam lucrurile prin acceptarea a ceva ce nu are nicio finalitate ? Oare asa de dificil o fi sa nu ne indepartam de modul real de a fi al naturii?

Totul este atat de simplu, innebunitor de simplu! Si totusi… incapabili sa dam crezare si frau liber simplitatii !

Daca obosesti in linistea apelor, ai un un loc unde te poti odihni si daca e nevoie nu vei ezita sa il folosesti…

Viata fiecarui om e o cale catre el insusi, incercarea unei cai, intuirea unei poteci. Nici un om nu a fost vreodata pe de-antregul el insusi; si cu toate astea, fiecare tinde spre asta, unul mai inabusit, altul mai senin, fiecare cum poate. Fiecare poarta cu el pana la capat ramasitele nasterii sale, plasma si coji de ou al unei lumi ancestrale. Cate unul nu devine niciodata om, ramane broasca, ramane soparla, ramane furnica. Altul e sus om, jos peste. Insa fiecare reprezinta o nazuinta a naturii catre om. Adaposturile sunt aceleasi pentru noi toti, mamele, noi cu totii venim din acelasi abis; insa fiecare tinde, ca o incercare si o aruncare din adanc, catre prorpiul sau tel. Ne putem intelege unul pe altul; dar de explicat se poate explica fiecare doar pe el insusi.

Pentru ca nu pot sa uit! Pentru ca imi aduc aminte, pentru ca e atat de simplu! Pentru ca a fost atat de frumos si inca mai e in mintea si gandurile mele! Pentru ca amintirea persista! Pentru ca nu trebui sa fac eforturi sa nu o uit! Pentru ca probabil am fost uitat! Pentru ca probabil isi doreste sa uite! Pentru ca probabil m a uitat treptat si totul se scurge si umple cu gol ca o pagina din poveste fara sfarsit! Uitarea vine din urma si umple coltisoare cu nimic, cu gol. O pretioasa amintire! Aceea care ma tine in miscare, care imi da aripi care ma tine in fantezia din interiorul balonasului de sapun frumos colorat pe a carei fata se reflecta intreaga lume.

Si nu am sa uit! Nu vreau sa incep sa uit! fiecare amintire frumoasa este ca o stea pe cerul mintii, si lumineaza drumul! Pe fiecare in parte o pretuiesc, unele se mai sting, dar aceasta e ca un ochi de zeu ce vegheaza asupra cararii mele.

 
3 comentarii

Scris de pe 14 Iulie 2007 în barfa mica, povesti

 

3 responses to “Entry.

  1. krossfire

    14 Iulie 2007 at 10:49 PM

    Uhhmm..sine insusi ?

     
  2. albastra

    14 Iulie 2007 at 10:54 PM

    el insusi… 10x

     
  3. ing3r

    18 Iulie 2007 at 12:28 AM

    Pentru ca sinceritatea, si adevarul dor de cele mai multe ori, si ne e greu sa fim sinceri, pentru ca adevarul care iese la iveala, ne doare

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: