RSS

Arhive zilnice: 16 iulie 2007

Depresia

Depresia se caracterizeaza prin dispozitie depresiva,pierderea intereselor si a bucuriilor si o reducere a energiei…ce duce la o activitate diminuata.

MANIFESTARI

 


Simptome frecvente in depresie:
-tristete, neliniste interioara,impresia ca nu mai poti avea sentimente;
-gandire inceata si obositoare, gandire in cerc vicios, obsesii;
-inhibitie a vointei,incapacitatea de a lua o hotarare;
-postura garbovita, miscari lente, voce soptita si monotona;
-oboseala accentuata dupa un efort mic;
-reducerea capacitatii de concentrare si a atentiei;
-reducerea stimei si a increderii de sine;
-idei de vinovatie si lipsa de valoare;
-viziune trista si pesimista asupra viitorului;
-idei sau acte de auto-vatamare sau suicid;
-somn perturbat (mai frecvent insomnii);
-apetit diminuat.


 
3 comentarii

Scris de pe 16 iulie 2007 în barfa mica

 

Final.

Cuvinte nu mai am, iar faptele si ele ma tradeaza. Nu in fata ochilor tai, nu pot nega ceea ce simt, nici macar nu pot nega ceea ce gandesc.
Privirea ta ma face sa ma gandesc la toate momentele frumoase. Si nu regret nimic, nici macar ca te-am indepartat cand ai vrut sa ma iei in brate, si ti-am alungat privirea.
Nu imi pare rau de nimic, asa cum poate nici tie nu`ti pare rau de tot ce a fost rau. Nu o sa-ti para rau niciodata de lacrimi, de nopti nedormite, si de toate gandurile si suferintele pricinuite. Nu te`ai gandit nici o clipa la asta.
Si stiu ca vei citi aceste randuri, pentru ca stiu, ca mereu esti la un pas de mine, si imi veghezi orice miscare, dar e prea tarziu.
Da, e o noapte de vara, cum mi-ai zis si mai devreme, e una din noptile noastre de vara. Mirosul pielii abia iesite de sub dus, aburii ce emana vanilia din gelul de dus… Zeci de cuvinte nespuse, dar gandite de amandoi o data, uneori ma gandesc ca e tare comic si limbajul asta al privilor. Si da, e ultima noapte. Ma uit cu grija la ceas, sa nu te trezesc, si imi dau seama ca mai e putin pana la final, cand privirile ni se vor incrucisa si vor spune toate cuvintele nespuse. Nu mai e nimic ce putem face… Drumurile au fost alese.
Si ma intrebi la ce ma gandesc… ma gandesc la ce ne gandim amandoi, fara sa o spunem, totusi. Fiecare rau isi are binele lui. Ai fost ca un drog. Am urmat cu zadarnicie orice sfat, sa ma las de obsesie, sa ma indepartez de puterea acestor droguri, nu am reusit. Pana la urma, tu singur ai reusit ceea ce nimic nu a reusit pana acum. Si imi pare bine. Poate ar trebui sa iti multumesc…
Simt cum trece timpul, si cum se apropie dimineata. Nu va mai exista noi. Va fi simplu: eu, tu.
Cum zicea si Octavian Paler: „In viata e timp pentru toate. Tot ceea ce ne lipseste e putina tandrete. Cand s-o facem si pe asta…murim.” Noi am murit…. am ramas doar tu, eu…
Iti multumesc .

 
Un comentariu

Scris de pe 16 iulie 2007 în povesti