RSS

Arhive zilnice: 14 octombrie 2007

Apologize – Timbaland ft One Republic

Nu ma pot satura de melodia asta!

I’m holding on your rope,
Got me ten feet off the ground
I’m hearin what you say but I just can’t make a sound
You tell me that you need me
Then you go and cut me down, but wait
You tell me that you’re sorry
Didn’t think I’d turn around, and say…

It’s too late to apologize, it’s too late
I said it’s too late to apologize, it’s too late

I’d take another chance, take a fall
Take a shot for you
And I need you like a heart needs a beat
But it’s nothin new
I loved you with a fire red-
Now it’s turning blue, and you say…
„Sorry” like the angel heaven let me think was you
But I’m afraid…

It’s too late to apologize, it’s too late
I said it’s too late to apologize, it’s too late

Bridge (guitar/piano)

It’s too late to apologize, it’s too late
I said it’s too late to apologize, it’s too late
It’s too late to apologize, yeah
I said it’s too late to apologize, yeah-
I’m holdïn on your rope, got me ten feet off the ground…

 
6 comentarii

Scris de pe 14 octombrie 2007 în recomandari

 

First love

Se spune ca prima dragoste nu se uita. Ani intregi m`am intrebat daca e vorba de prima dragoste adevarata, sau de primii fluturi simtiti in stomac.
In primii ani ai mei, de viata, in timpul saptamanii stateam la bunici, cateva cartiere departare de mine, iar in week`end stateam cu parintii mei.
Imi aduc aminte, ca, intr`o zi de vara…baiatul de care ziceau toate fetele ca e frumos [aveam 6-7 ani 😀 ] a venit la mine si mi`a cerut prietenie. [ expresia asta in sine,  si acum ma baga in ceata, d`apai atunci…] eu am inganat un da timid. Mai imi aduc aminte k toate fetele ziceau k sunt norocoasa. Mie nu mi se parea, da` ma rog… Il cheama Alex, era blond, cu parul cret, si ochii albastri. Era cam cu un an mai mare ca mine.
Activitatile noastre „de cuplu” insemnau sa ne plimbam prin fata blocului de mana, el avea grija de mine si se certa cu ceilalti baietei cand erau in divergente cu mine [ chestie sweet]. Imi aduc aminte, k ma insotea pana in fata blocului cand se facea timpul sa plec acasa, si ma pupa pe obraz.
Chestia cu plimbatul de mana prin fata blocului ma plictisea enorm, pentru ca, asta se intampla in timpul knd eu as fi vrut sa ma joc cu fetele, sau sa joc fotbal cu baietii.
Cand eram impreuna, sau cand se facea timpul sa ies din casa, simteam o gramada de fluturi in stomac, iar cand ne intalneam, parca toti fluturii aia ieseau in stoluri si fugeau. [unde naiba dispareau? – ma intrebam atunci ]. Si imi aduc aminte k toti copiii strigau dupa noi: ” Gagica si gagiul se plimba cu taxiul!”  ma rog, era o chestie de enervat cei 2 porumbei.
„Relatia” [daca o pot numi asa] s`a terminat brusc. Eu am venit la ai mei, si am ramas aici, pentru ca incepea scoala – intram in clasa 1. Iar in prima saptamana de scoala a clasei 1, parintii lui s`au mutat, implicit cu Alex dupa ei. Cand m`am dus in week`end la bunici, copiii mi`au zis, si am fost atat de dezamagita, mi se parea nedrept ca nu ne`am luat la revedere.
Acum 6-7 ani, intr`o zi, plecam de la liceu in viteza [atunci, ca si acum, era al dracului de frig], in statie am vazut ca se uita cineva lung la mine, n`am dat important, m`am urcat in maxi-taxi si am plecat… pentru ca… in aceeasi zi, sa`mi dau seama k Alex era, si se uita lung la mine, probabil nici el nu era sigur k eu eram.
Si asa s`a terminat „my first love”. Cu toate ca n`a fost chiar love, ci a fost ceva super dragut si dulce. Si mereu in prima saptamana de scoala imi amintesc de el.
Ironia sortii e ca, cel mai bun prieten al meu, pe care l`am cunoscut acum 3 ani, e blond, cu ochii albastri, si parul cret. Cand l`am vazut prima data, l`am intrebat daca il cheama Alex, mi`a zis ca nu, il cheama Marius, ca pe celalalt fost prieten al meu, de care n`am sa vorbesc acum, aici. Deci, my best friend, seamana cu un fost prieten, si il cheama k pe alt fost prieten. 2755.jpg

 
8 comentarii

Scris de pe 14 octombrie 2007 în oameni..., povesti