RSS

Povestea unei mame

04 Iul

Ok, povestea urmatoare m-a induiosat foarte tare, poate si din cauza ca sunt foarte sensibila cand e vorba de mame.
„Numele mamei este Felicia. Asta inseamna in latina fericire. E paradoxal un asemenea nume, pentru cineva care a avut parte de nenumarate lovituri din partea vietii. Mama nu a renuntat niciodata la lupta pentru fericire, dar acum are nevoie de sprijinul dumneavoastra.

Noi chiar am fost familia perfecta pana in 1988. Atunci lucrurile s-au schimbat brusc. Mi-l aduc aminte pe tata inchis in baie, plangand. Nu il mai vazusem pe tata plangand si nu intelegeam ce l-ar fi putut determina sa o faca. A urmat o absenta lunga a printilor, care plecasera la Bucresti pentru operatie. Eu am ramas cu bunica si nu stiam ca mama lupta pentru viata ei.

Mi-o aduc aminte perfect pe mama, la intorcerea din spital. Tata o ajuta sa urce scarile si ea ma privea, avea intreg capul bandajat, si imi zambea. Cel mai frumos zambet din lume! Dupa ani am aflat ca mama isi jurase, inainte de operatie, sa se intoarca acasa, la mine, pe propriile picioare, si asta facuse. Era a doua oara cand trisase moartea, dupa ce cu cativa ani inainte invisese cu mult curaj si lupta cu cancerul de san.

Adolescentii adesea comunica mai greu cu parintii. Eu insa in adolescenta pur si simplu m-am indragostit de mama! O adoram pentru ca era frumoasa, pentru ca avea infinita rabdare cu numeroasele “crize de identitate” inerente varstei mele, pentru ca stia sa ii zambeasca lui tata chiar si dupa 20 de ani de casatorie, pentru ca avea simtul umorului, pentru ca a citit la viata ei sute de carti si totusi nu se sfia sa fie o gospodina excelenta, pentru ca, avand o pensie de boala minuscula, nu a acceptat sa fie o “povara” financiara pentru tata si a reluat activitatea la catedra , imediat ce starea de sanatate i-a permis acest lucru.

Dupa familie, marea iubire a mamei a fost meseria ei. A predat Limba si Literatura Romana, si sute de elevi sibieni i-au trecut prin mana. A fost diriginte si director de scoala, a organizat serbari si a format olimpici si stiu ca munca cu elevii i-a adus mari satisfactii.

Mama a fost sufletul familiei, asa cum sunt convinsa ca multe mame sunt sufletul propriilor familii. Un om care are sufletul bolnav se pierde. Acelasi lucru se intampla si cu o familie. In anul 2004 am aflat ca mama este din nou bolnava. Prevestriea rea, care planase asupra familiei mele timp de multi ani, asemeni unui nor negru de ploaie, se adeverise. Meningiomul recidivase. Au urmat trei ani de lupta continua. In total 10 operatii. Au aparut multe complicatii medicale: s-au format chisturi care au necesitat introducerea, in repetate randuri, a unor drenuri; operatia s-a infectat etc. Am reusit sa luptam cu tot ceea ce inseamna o asemenea suferinta, ramanand uniti: eu, tata si sora mea. Nu ne-am pierdut speranta. La un moment dat mama a fost internata de Craciun in spital. I-am cumparat un bradutz artificial, globuri, beteala si luminitze si i-am amenajat pe noptiera de spital coltul ei de Craciun. Am curatat portocale ca sa indepartam mirosul de spital. Bolnavii si asitentele din sectia de neurochirugie veneau in salonul mamei si se bucurau cu noi de acele putine clipe de normalitate.

Nu am renuntat nicio clipa la lupta. Mama nu a renuntat nicio clipa la lupta. Erau situatii in care ea ne imbarbata pe noi, cei aflati acolo pentru a o ajuta. Ea era cea care ne facea pe noi sa radem! Insa tumora creste in continuare, si incet incet, ne-o rapeste pe mama de langa noi. Am reusit sa gasim o clinica din Austria si un neurochirurg de renume, care a acceptat cazul mamei. Costurile minime ale aceste interventii sunt insa de 17.170 de Euro. Ele pot fi chiar mai mari, in cazul in care apar complicatii sau este necesara o recuperare mai indelungata. In plus, mama are nevoie de transport medicalizat pana in Austria. Costul acestuia se ridica la aproximativ 8.000 de euro. Pentru noi insa aceasta suma de peste 25.000 de Euro este vitala, de ea este conditionata intrarea mamei in operatie.

Fiecare zi care trece este in dezavantajul nostru. Cu fiecare zi care trece eu o pierd pe mama cate putin. Parintii mei au muncit cinstit o viata intreaga, au reusit sa ne asigure mie si surorii mele un trai decent. Dar la acest moment, 25.000 de Euro sunt bani pe care noi nu avem efectiv de unde sa ii strangem, decat cu ajutorul dumneavoastra. Stiu ca in Romania oamenii pot face inca minuni, adesea rupand din putin lor pentru a-i ajuta pe altii. La aceasta capacitate extraordinara a romanilor de a se mobilize pentru cei aflti in suferinta, fac apel acum.

Eu si mama suntem mai mult decat mama si fiica, noi doua am fost mereu partenere, partenere in tot ceea ce inseamna viata. La iesirea din operatii eu eram prima persoana pe care mama vroia sa o vada, pentru ca doar eu stiam sa o fac sa zambeasca, in ciuda durerilor si a suferintei. Va rog ajutati-ma sa ii fiu alaturi mamei si in aceasta mare incercare prin care trebuie sa trecem impreuna. Va multumesc din suflet pentru orice mic ajutor pe care ni-l puteti trimite in conturile:

În RON: RO 81 RZBR 000 006 000 645 0211(Raiffeisen Bank, sucursala Decebal, Bucuresti)
În EURO: RO 74 RZBR 000 006 001 047 9911(Raiffeisen Bank, sucursala Mihalache, Bucuresti)

deschise pe numele surorii mele, Simona Bica.

Ioana

Familia Rusu poate fi contactata la numerele de telefon 0728.996.219 si 0723.353.096 (Simona) sau 0746.153.577 (Ioana).

Daruiti si dati mai departe! ”

Sursa aici, unde puteti vedea si niste poze incredibile. E dureros sa vezi prin cate pot trece unii oameni, si totusi au zambetul pe buze. Stiu ca e ciudat, dar oamenii cei mai necajiti, sunt de multe ori cei care zambesc cel mai mult. Fiecare poate ajuta, si cu frica in suflet ma gandesc ca oricui i se poate intampla.

 
9 comentarii

Scris de pe 4 Iulie 2008 în existentiale, oameni...

 

Etichete: , , ,

9 responses to “Povestea unei mame

  1. iulianmd

    4 Iulie 2008 at 12:48 PM

    ok hai sa vedem cum facem sa ducem asta pe ajuta.info

     
  2. albastra

    4 Iulie 2008 at 1:04 PM

    ok, buna intrebarea, cum facem?:-/

     
  3. iulianmd

    4 Iulie 2008 at 1:10 PM

    o sa iau legatura cu unu din admini..

     
  4. iulianmd

    5 Iulie 2008 at 10:52 AM

    i-am instiintat pe cei de pe ajuta.info.. sa vedem acum ce se intampla..

     
  5. albastra

    5 Iulie 2008 at 2:34 PM

    @ iulian
    yey, foarte tare🙂

     
  6. SMINCHY

    9 Iulie 2008 at 5:01 PM

    Mama Felicia a reusit sa stranga toti banii si a plecat azi spre Viena! Va multumim tuturor pentru ajutor! http://sminchy.wordpress.com/2008/07/09/o-mama-pe-drumul-cel-bun-cu-ajutorul-vostru/

     
  7. doamne saraca femeie...dar eu nu inteleg ce boala are dar oricum nu asta conteaza ..conteaza ca o putem ajuta

    19 Decembrie 2008 at 7:19 PM

    saracutza doamne daca arfi fost mama in locul ei (doamne fereste) m-as fi aruncat de la etaj

     
  8. ana

    19 Decembrie 2008 at 7:20 PM

    saracutza doamne daca arfi fost mama in locul ei (doamne fereste) m-as fi aruncat sau spanzurat undeva

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: