RSS

Arhivele lunare: Decembrie 2009

Un post plin de optimism fata de anul ce a trecut, fata de anul 2010, fata de zilele de luni, fata de multe din persoanele de care ma lovesc zilnic

V`am mai zis ca urasc lunea? Tare de tot?

Oricat as spune`o, am impresia ca nu`i de ajuns. Soc, si lunea ma uraste pe mine. Tare de tot. De ce toate lucrurile se strica lunea?

De ce toate vestile proaste vin lunea?

De ce cei din jur te enerveaza lunea?

De ce unii tin mortis sa descopere ca roata e rotunda, fix lunea?

Ar trebui o zi pregatitoare un fel de ante-luni, zi in care sa ne obisnuim cu ideea ca maine o sa fie o zi urata si anosta, toti vor fi posomorati si somnorosi [daca ar exista ante-luni ar avea timp de dormit!], toti vor avea nervi, si sunt sanse mari ca lucrurile sa ne explodeze in fata.

In alta ordine de idei, care`i faza cu crizele de nervi? Cu posesivitatea, cu niste chestii, niste treburi, nu le inteleg, nu le agreez, si nu le vreau prin preajma, cu atat mai putin facute de altii.

Si de ce naiba ne consideram prieteni daca apelam unii la altii numai la nevoie? Adica tu cand ai nevoie eu sunt ok, dar daca eu am nevoie… nu se poate… ei, crede`ma ca daca esti asa, chiar nu te consider cea mai buna prietena, si parerea mea e sa trecem peste formulele de bun simt, ca nu isi au rostul pentru ca te dau de gol ca numai ele sunt de tine.

Si hai sa nu mai fim perfizi tot timpu` anului, in asa fel, incat de Craciun sa nu fie nevoie sa ne lungim zambetul si sa spunem ca vom fi mai buni, si mai nush cum, ca n`o sa fim, doar pozam, de ochii lumii.

Daca ar fi dupa mine, as alege lunea ziua celor 3 ceasuri rele, nu martea. Cu ce a gresit martea fratilor? Ea doar ne`a scapat de luni. Ce`i gresit in asta?

Lunea urasc totul. Incepand de la ceasul care suna si ma anunta ca trebuie sa ma trezesc, si terminand perna pe care imi asez capul seara, cand trebuie sa dorm.

Lunea as bate pe toata lumea, toti sunt prea insistenti, prea nervosi, prea vor sa ma enerveze, prea ma sacaie, prea se baga in seama, prea ma ignora.

Si nici inceputurile nu prea le agreez, nici macar pe alea de an, si nici pe alea de nici un fel. Esti obosit, dupa ce vreo 2 saptamani mai mult ai frecat`o la rece,si te`ai indopat cu sarmale, ciorba de burta, salata boef, cozonac, sarmale [am mai zis sarmale?], i`am propus mamei cu 2 3 zile inainte de craciun sa vopseasca si niste oua, asa sa fie :)). Si la fiecare inceput de an, tot timpul am pe langa mine o persoana care o sa`mi zica: „ Nu face asa, ca asa o sa faci tot anu`”, „Ai patit asa ceva? D`apai asa o sa`ti mearga tot anu`!” Da` nu mai bine ai disparea tu de langa mine? Lasa sa fac eu asa, sa`mi mearga mie asa, si sa ai tu un an supercalifragilisticexpialidocious.

Si chiar asa, ca sar de la una la alta, n`ar fi mai bine sa nu`si mai dea nimeni cu presupusu` la adresa mea, si la ce fac, si la ce zic, si la cu cine sunt, si la ce gandesc, si la cum gandesc, si la ce zic,si la ce nu zic, si la ce zic cand ma enervez, si la ce zic cand nu ma enervez. Mai bine v`ati baga voi vorbele undeva, sa le tineti bine sa nu le pierdeti, pentru ca pe mine nu ma intereseaza ce pareri aveti, si ce ganditi voi despre nu stiu ce. Cand o sa ma intereseze, fiti siguri ca o sa va intreb, pana atunci… ca la scoala, pliscu` inchis si manutele la spate. La spatele vostru! Si nici nu va dati cu presupusul la adresa mea ca si cum m`ati cunoaste de o viata, ca nu ma cunoasteti de`o viata, si chiar daca m`ati cunoaste, tot  ati gresi.

Pe scurt, nu va dati cu parerea decat daca stiti sigur ca cineva v`a cerut parerea, in rest, sunteti enervati cand o faceti.

Si daca tot imi urati sa`mi aduca Mos Craciun ce vreau, vreau sa nu`mi mai aduca mesajele voastre stresante. Nici de Paste, nici de Craciun, nici de revelion nu le vreau, pentru ca ma plictisesc sa citesc aceleasi lucruri, spuse la nesfarsit, si pe care nici macar nu le urati din suflet, dar le trimiteti sa fie, sa pozati voi in buni crestini.

Si ma enervati ma, tare de tot cand vreti s`o faceti pe corectii, dar in sinea voastra sunteti constienti de ce scarbe si scursuri umane sunteti.

Voi continua lista… intr`o zi.

 
9 comentarii

Scris de pe 29 Decembrie 2009 în barfa mica, oameni...

 

Etichete: , , ,

Inca un cadou din sacul Mosului

A aterizat fix la mine pe blog.
Pentru ca sunt persoane cu suflet mare care iti fac ziua mai buna, si viata, in general, pentru ca au o vorba buna pentru tine, chiar si cand n`o meriti, pentru ca te primesc pe norisorul lor pufos cand esti in namol pana la genunchi, intr`un cuvant pentru ca iti demonstreaza ca iti sunt prieteni adevarati.
Si pentru ca Se stie el e una din acele persoane speciale, vreau sa`i multumesc din suflet.

 
Un comentariu

Scris de pe 25 Decembrie 2009 în barfa mica

 

Povestea lui Ignat si a lui Moromete sub semnatura ilustrului Obraznic

Dupa cum v am promis, fiind ora 13 noaptea, am scris si basmul. Multi dintre voi il vor adulmeca spre micul dejun, altii abia spre seara fiind prinsi cu treburile gospodaresti ca deh, dupa stransul zapezii vine si inundatia, iar barca e greu de umflat. Insa nimeni nu e perfect.

Asadar dragii mosului dupa cum va spuneam, a fost odata ca niciodata ca daca n ar fi nu s ar povesti un porc pe nume Ignat. Si intr o zi minunata la un pahar de sprit cu magarul Moromete band ei acolo ce mai aveau prin cotet, Ignat cazu pe ganduri.
Auzi mah Moromete stii, ma tot gandeam de ce ne tin oamenii in curte? Gaina da ousor, cocosul canta, cainele pazeste, chiar si motanul danila, lenes cum e, da cate o gheara printre soarecii vecinului Costache, dar noi?
Moromete cazut pe ganduri zise “pai si pe semenii tai i au taiat de paste, de ’santa marie, acum cred ca se pregatesc si pentru tine, asa de craciun eu cred ca de asta te cresc pe tine.”
“Bun ar trebui sa mai fie soriciul si carnea ta de mananca oamenii 3 ca voi pe an si s asa rotofei si sanatosi ca tine.”
Pai de ce crezi? Toata ziulica zburd prin curte, ma joc cu gainile, cocosii chiar si cu cainele.
De ce crezi ca s asa de rosu si plin de viata? Fac fitness. Tu nu ai putea sa fii asa ca mine; esti spaima lor, cand te vad toti o iau la goana, ca i musti, le dai cu sutul, nu prea stii de gluma.
Esti cam salbatic ar putea spune gaina Malina de cand ai muscat o de pulpane. Dar pe tine Moromete pentru ce te tin in curte, de taiat nu esti bun, pielea de magar nici atat, o.o nu ai…
Pai uite frate “confrate intru hipocrate”, nici nu stiu, de 2 ani de zile m au cumparat si ma tin aici, singur si nu ma pun decat sa mananc morcovi, singurul lucru care l fac e sa stau acilea si imi mai iau cate una pe spinare de o tin mine. Tac si inghit… morcovi. Ignat se uita la el :apoi dragul meu viata asa sa ai tu. Decat sa ai una lunga de 10 ani si lipsita de haz, mai bine una scurta dar bogata. Apoi il trimise la gara cu gunoiul,sa l duca si sa nu se mai intoarca, unde a dus mutul lupul si lupul oile.

Acum va las pe voi sa trageti singuri morala acestui nou basm captivant
Si Sa Actionati Ca Atare
,cu precizarea ca este o poveste iar orice asemanare cu emisiunea lui Turcescu de la “realitatea tv”
este pur intamplatoare.

p.s.Singura diferenta dintre mine si Sheherezada este cea de sex

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 25 Decembrie 2009 în povesti, recomandari

 

Etichete: , , , ,

E o simpla stare de spirit

Si nimeni nu fumeaza verde. Totul e alb, totul e ca de poveste.
Sa fii copil, sa te simti copil, sa alergi prin zapada, si sa simti primii fulgi pe nas, pe buze, pe fata, sa dansezi in mijlocul drumului, in primii fulgi de zapada,  sa simti ca iti explodeaza sufletul de atata fericire si bucurie, sa uiti toata tristetea, si sa uiti toate grijile, sa fie toata lumea perfecta, si… o saptamana de vis, sa ai in ochi fericirea pe care n`ai mai avut`o de multi ani… Starea mea de spirit, vi`o doresc si voua.
Cam asta a fost saptamana mea mai mult decat perfecta.

 
19 comentarii

Scris de pe 17 Decembrie 2009 în galati

 

Etichete: ,

Capra cu trei iezi (varianta actualizata)

A fost o data ca niciodata o capra care avea trei iezi. Si-i punea la munca in atelierul ei de pulovere de lana la negru. Iedul mare si iedul mijlociu mai comentau in legatura cu dreptul la concediu, asigurare medicala si alte prostii d-astea liberale, dar iedul cel mic era un lucrator excelent care nu facea nazuri de nici un fel.
Intr-o zi capra avea niste treburi la vama de la Nadlac, unde trebuia sa duca niste fursecuri pentru baietii muncitori de acolo. Din moment ce urma sa plece mai multe zile i-a luat pe cei trei iezi si le-a facut instructie:
– Ascultati aici, minions. Eu o sa fiu plecata la vama si vreau sa aveti grija de atelier. Nu deschideti la nimeni, nici daca au mandat de perchizitie. Deschideti-mi doar mie.
– Pai dar, sefa, zise iedul mijlociu, cum o sa te recunoastem.
– Pai o sa punem o parola secreta.
– Cum ar fi „John Jacob Jingllemeyer Schmidt… that’s my name too… whenever we go out, people always shout, John Jacob…”
POC! capra lovi iedul peste ceafa.
– Ma lasi cu engleza ta de canal? Nu, parola trebuie sa fie ceva autentic, ceva romanesc.
– Stiu eu, stiu eu! zise iedul cel mare. „Vrei sa pleci si nu ne nu ne iei, nu ne nu ne iei…”
POC! capra lovi iedul cel mare peste ceafa.
– NU! Nici asta. Ascultati aici. Parola secreta este…
Trei iezi cucuieti,
(Iedul mare: Ah, ce inseamna cucuiet? POC!)
Mamei usa descuieti!
Ca mama v-aduce voua:
Frunze-n buze,
(Iedul mijlociu: Marijuana!? KPOW!)
Lapte-n tate,
(Iedul mare: Hihihi, mama a zis „tate”)
Drop de sare
In spinare,
Malaies
In calcaies,
Smoc de flori
Pe subsuori.
(Iedul mijlociu: Adica ne aduci Lady Speed Stick? ZDRANG!)
– Deci asta este parola, zise Capra. Ce parere aveti?
– Nu-i la fel de catchy ca Dragostea din Tei dar presupun ca merge, constata mielul cel mijlociu.
Si astfel Capra isi facuse un permanent la blana si apoi pleca. Cei doi iezi nu au pierdut vremea. Au spart seiful casei si de toti bani si-au cumparat console playstaytion Wee-ee-ee si seminte. Numai iedul cel mic statea cuminte la locul lui, vazandu-si in continuare de puloverele lui. Cand insa a batut cineva a ciulit urechile.
Cei trei iezi s-au dus la usa si au ascultat atent. Au auzit o voce care spunea „Trei iezi cucuieti, usa mami deschideti” si asa mai departe si au vrut sa deschida. Iedul cel mic a spus:
– HALT! Stati asa sa ne uitam pe periscop.
De deasupra usii a coborat un periscop si iedul s-a uitat pe el.
– A-ha! Este lupul!
– Lupul! tipara cei doi frati ai sai. OMFG! O sa ne manance!
– Nu. Asta este casa noastra, zise iedul cel mic. Si nu las pe nimeni sa ne manance in casa noastra. Iezilor, adunarea.
Iedul mijlociu a pus in combina un CD cu muzica de la Misiune Imposibila si cei trei iezi s-au apucat de treaba. Au conectat clanta usii la un generator electric facut din agrafe si lupul s-a electrocutat cand a incercat sa o forteze. Lupul s-a prabusit pe prispa si iezii s-au repezit la el cu crosele de hockey.
– Stati! Tipa lupul. De ce vreti sa ma bateti?
– Noi de ce vrem sa te batem!? Tipa iedul mic. Tu vrei sa ne mananci!
– Ce? Eu sunt lacto–vegetarian. Sunt lucrator la asistenta sociala. Am venit sa vad in ce conditii traiti si daca se poate sa o deposedez pe mama voastra de drepturile ei materne.
Cand au auzit lucrul asta iedul cel mare si iedul cel mijlociu au sarit in bratele lupului
– TATII! Ia-ne de aici. Este oribil! zise iedul mare.
– Ne pune sa facem pulovere si ieri a zis cuvantul „tate” in fata noastra! il seconda iedul mijlociu.
– Oribil, copii. In ce infern trebuie sa traiti. Stati sa sun echipa de stiri de la Pro Tv si plecam imediat.
Astfel lupul a plecat cu cei doi iezi dar iedul cel mic a ramas in urma, loial pana la capat. Cand a venit capra, tare a mai plans ca i-a disparut forta de munca ieftina, dar s-a resemnat cu faptul ca iedul cel mic a ramas langa ea.
– Mami, si ce o sa se intample cu lupul si cei doi frati ai mei? intreba el dupa o vreme.
– Lasa mami ca stiu eu trei purcelusi care o sa se ocupe de ei. Nu-ti face tu probleme… Termina puloverul ala mai repede.

Dupa o vreme….
Lupul s-a grabit sa deschida usa crezand ca i-a venit bonsaiul comandat de pe net. In pragul usii stateau insa trei purcelusi de 200 de kilograme, imbracati cu tricouri BGS care il priveau de sus. Unul avea in mana o coasa, celalalt o bata de lemn si ultimul o caramida.
Lupul: *gulp*
The ee-ee-end.

Sursa mail.

 
3 comentarii

Scris de pe 6 Decembrie 2009 în barfa mica, povesti

 

Etichete: ,

Coldplay

The scientist


Come up to meet ya, tell you I’m sorry
You don’t know how lovely you are
I had to find you, tell you I need ya
And tell you I set you apart
Tell me your secrets, and nurse me your questions
Oh lets go back to the start
Running in circles, coming in tails
Heads on a science apart
Nobody said it was easy
It’s such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be this hard
Oh take me back to the start

I was just guessing at numbers and figures
Pulling the puzzles apart
Questions of science, science and progress
Do not speak as loud as my heart
And tell me you love me, come back and haunt me
Oh and I rush to the start
Running in circles, chasing tails
Coming back as we are

Nobody said it was easy
Oh it’s such a shame for us to part
Nobody said it was easy
No one ever said it would be so hard
I’m goïng back to the start

Ooooohhhhhhh [4x]

Yellow

Look at the stars,
Look how they shine for you,
And everything you do,
Yeah, they were all yellow.

I came along,
I wrote a song for you,
And all the things you do,
And it was called „Yellow.”

So then I took my turn,
Oh what a thing to’ve done,
And it was all yellow.

Your skin
Oh yeah, your skin and bones,
Turn into something beautiful,
And you know
You know I love you so,
You know I love you so.

I swam across,
I jumped across for you,
Oh what a thing to do.
Cuz you were all yellow,

I drew a line,
I drew a line for you,
Oh what a thing to do,
And it was all yellow.

Your skin,
Oh yeah your skin and bones,
Turn into something beautiful,
And you know,
For you I’d bleed myself dry,
For you I’d bleed myself dry.

It’s true, look how they shine for you,
Look how they shine for you,
Look how they shine for…
Look how they shine for you,
Look how they shine for you,
Look how they shine…

Look at the stars,
Look how they shine for you,
And all the thïngs that you do.

 
Un comentariu

Scris de pe 4 Decembrie 2009 în o melodie pe zi, recomandari

 

Etichete: , , , ,

Santos! Santos! Santos!

Striga multimea din ce in ce mai ingrijorata de disparitia invaluita in fum si ceata a marelui Santos.
Ei au facut chiar si o poezie, care evident nu va ajunge niciodata la nivelul poeziilor lui.
Santos, Santos,
Te iubim, ca tine altul nu mai gasim!
Cu sufletul la gura, toti il asteptau sa se intoarca.
Se va intoarce el, au ba?

 
15 comentarii

Scris de pe 3 Decembrie 2009 în barfa mica