RSS

Arhivele lunare: Octombrie 2010

George Toparceanu – Rapsodii de toamna

Cand vad, toamna primele frunze cazute din copaci, la poezia asta ma gandesc :))

 

 

I

A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor,
Si-a furat de prin ponoare
Puful papadiilor.

Cu acorduri lungi de lira
I-au raspuns fânetele.
Toate florile soptira,
Întorcându-si fetele.

Un salcâm privi spre munte
Mândru ca o flamura.
Solzii frunzelor marunte
S-au zburlit pe-o ramura.

Mai târziu, o cotofana
Fara ocupatie
A adus o veste-n goana
Si-a facut senzatie:

Cica-n munte, la povarna,
Plopii si rasurile
Spun ca vine-un vânt de iarna
Rascolind padurile.

Si-auzind din departare
Vocea lui tiranica,
Toti ciulinii pe carare
Fug cuprinsi de panica…

Zvonul prin livezi coboara.
Colo jos, pe mlastina.
S-a-ntâlnit un pui de cioara
C-un bâtlan de bastina

Si din treacat îi arunca
Alta veste stranie,
C-au pornit-o peste lunca
Frunzele-n bejanie!

II

Într-o clipa, alarmate,
Ies din santuri vrabiile.
Papura pe lac se zbate
Leganându-si sabiile.

Un lastun, în frac, apare
Sus pe-un vârf de trestie
Ca sa tie-o cuvântare
În aceasta chestie.

Dar broscoii din rastoaca
Îl insulta-n pauze
Si din papura-l provoaca
Cu prelungi aplauze.

Lisitele-ncep sa strige
Ca de mama focului.
Cocostârci, pe catalige,
Vin la fata locului.

Un tântar, nervos si foarte
Slab de constitutie,
În zadar vrea sa ia parte
Si el la discutie.

Când deodata un erete,
Politai din nastere,
Peste balta si boschete
Vine-n recunoastere

Cu porunca de la centru
Contra vinovatului,
Ca sa-l aresteze pentru
Siguranta statului…

De emotie, în surdina,
Sub un snop de bozie,
O pastaie de sulcina
A facut explozie.

III

Florile-n gradini s-agita.
Peste straturi, dalia,
Ca o doamna din elita
Îsi îndreapta talia.

Trei petunii subtirele,
Farmec dând regretelor,
Stau de vorba între ele:
„Ce ne facem, fetelor?…”

Floarea-soarelui, batrâna,
De pe-acum se sperie
C-au sa-i cada în tarâna
Dintii, de mizerie.

Si cu galbena ei zdreanta
Sta-n lumina matura,
Ca un talger de balanta
Aplecat pe-o latura…

Între gâze, fara frica
Se re-ncep idilele.
Doar o gargarita mica,
Blestemându-si zilele,

Necajita cere sfatul
Unei molii tinere,
Ca i-a disparut barbatul
În costum de ginere.

Împrejur îi cânta-n saga
Greierii din flaute.
„Uf, ce lume, soro draga!”
Unde sa-l mai caute?

L-a gasit sub trei graunte
Mort de inanitie.
Si-acum pleaca sa anunte
Cazul la politie.

IV

Buruienile-ngrozite
De-asa vremi protivnice
Se vorbira pe soptite
Sa se faca schivnice.

Si cum stie-o rugaciune
Doamna masalarita,
Tot soborul îi propune
S-o aleaga starita.

Numai colo sus, prin vie,
Rumenele lobode
Vor de-acuma-n vaduvie
Sa traiasca slobode.

Vezi! de-aceea matraguna
A-nvatat un brusture
Sa le spuie-n fata una
Care sa le usture!…

Jos, pe-un vârf de campanula
Pururea-n vibratie,
Si-a oprit o libelula
Zborul plin de gratie.

Mic, cu solzi ca de balaur,
Trupu-i fin se clatina,
Giuvaer de smalt si aur
Cu sclipiri de platina.

V

Dar deodata, pe coline
Scade animatia…
De mirare parca-si tine
Vântul respiratia.

Zboara vesti contradictorii,
Se-ntretaie stirile…
Ce e?… Ce e?… Spre podgorii
Toti întorc privirile.

Iat-o!… Sus în deal, la strunga,
Asternând pamântului
Haina ei cu trena lunga
De culoarea vântului,

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor si Doamna
Cucurbitaceelor…

Lung îsi flutura spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste solduri triumfale
Haina iluzorie.

Apoi pleaca mai departe
Pustiind cararile,
Cu alai de frunze moarte
Sa colinde zarile.

. . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . .

Gâze, flori întârziate!
Muza mea satirica
V-a-nchinat de drag la toate
Câte-o strofa lirica.

Dar când stiu c-o sa va-nghete
Iarna mizerabila,
Ma cuprinde o tristete
Iremediabila…

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 23 Octombrie 2010 în recomandari

 

Etichete: , ,

mhhh

Coi`s dead!

Nu cred ca`mi mai trebe alt pet. As putea sa compun o poezie, cu stelute o mie. :))

 

 
4 comentarii

Scris de pe 22 Octombrie 2010 în barfa mica

 

Etichete:

Robbie Williams – Shame

Well there’s three version of this story, mine, and yours and then the truth.
And we can put it down to circumstance our childhood then our youth.
Out of sentimental gain I wanted you to feel my pain,
But it came back return to sender.

I read your mind and tried to call,
My tears could fill the Albert hall.
Is this the sound of sweet surrender?

What a shame we never listened.
I told you through the television.
And all that went away was the price we paid.
People spend a life time this way.
Oh what a shame.

So I got busy throwing everybody underneath the bus.
Oh, and with your poster 30 foot high at the back of Toy-R-Us.
I wrote a letter in my mind but the words were so unkind about a man I can’t remember.

I don’t recall the reasons why.
I must have meant them at the time.
Is this the sound of sweet surrender?
What a shame we never listened.

I told you through the television.
And all that went away was the price we paid.
People spend a life time this way and that’s how they stay.

Words come easy when they’re true.
Words come easy when they’re true.

So I got busy throwing everybody underneath the bus.
Oh, and with your poster 30 foot high at the back of Toy-R-Us.
Now we can put it down to circumstance our childhood then our youth.

What a shame we never listened
I told you through the television
And all that went away was the price we paid
People spend a lifetime this way
And that’s how they stay
Oh what a shame.
People spend a lifetime this way
Oh what a shame
Such a shame, what a shame

 

 
2 comentarii

Scris de pe 19 Octombrie 2010 în o melodie pe zi, recomandari

 

Etichete: , ,