RSS

Arhive pe categorii: existentiale

Come undone

Da-ne Doamne zapada, ca are cine s-o dea la o parte.

M`am scarbit de falsitate. De ce nu aveti curajul sa apareti fara straiele astea inflorate, si sa nu mai incercati sa fiti ceea ce nu sunteti si nu veti fi vreodata?
Mi`e mila de cei care eticheteaza, doar pentru ca au etichete,  fara sa stie daca intradevar au dreptate. Si fara sa le pese.

*play The Killers – Happy birthday Guadelupe*

Imi sunt urate persoanele care sunt gata oricand sa se schimbe dupa caracterul cuiva. Faptul ca nu aveti coloana vertebrala spune mare lucru despre voi.
Si ma streseaza persoanele care vorbesc doar pentru ca se plictisesc si nu vor sa taca.
Si nu mai spuneti ca cunoasteti o persoana foarte bine, pentru ca, n`o cunoasteti nici pe jumatate, si n`o s`o cunoasteti niciodata prea mult. Pentru ca nimeni nu se cunoaste pe el prea mult. Iar fiecare atitudine, fiecare vorba, este perceputa de fiecare individ in parte.
Dar stiati asta,nu? Ca sunteti toti foarte destepti.
Si mi se pare urat sa tragi concluziile inainte de vreme.
Si mi se pare aroganta combinata cu nesimtire sa faci pe desteptul, poate si interlocutorul este destept, de este in stare sa intretina o discutie, dar nu vrea sa dea peste nas, la fiecare replica.
Nu va place? Nu cititi!
I am not antisocial I just don’t like most people.

 
4 comentarii

Scris de pe 26 Ianuarie 2010 în existentiale, oameni...

 

Etichete:

Dreptul meu la replica

Stimate angajator,

In loc sa te uiti plictisit si cascand la mine, ai putea sa-mi multumesc, ca mi-am miscat tatele si curu` si am venit la interviu, unde,  dupa ce am asteptat de mi s-a facut acru, ti-ai facut timp sa discuti cu mine. Ce inventii am facut? Bomba de cauciuc. Sare si acuma.Unde? Pe ici pe colo, daca sare n-am cum sa fug dupa ea, ca-mi pierd timpul cu tine. Da, stiu, tu si firma ta bengoasa, sunteti cei mai tari de pe piata, dar eu sunt cea mai mare inventie de la pentium incoace. N-a vazut neam de neamu` tau asa ceva, trai-ti-ar familia ta de obezi ingusti la minte.
Ma bucur ca printre cerintele postului, trebuie sa am maxim 25 de ani, si 10 ani experienta, evident, dupa ce am absolvit harvardul, si am lucrat la uzinele ferrari, in acesti 10 ani, scopul vietii mele, este sa te slugaresc pe tine, porcul pulii mele. Evident, tot ce-mi doresc, este sa stau la serviciu si peste program, si sa fiu rezistenta la stres. Stres este numele meu mic.
Imi cer scuze ca atunci cand te benoclai ca un idiot la tatele mele, si m-ai intrebat ce stiu sa fac, eu am inceput sa enumar cunostintele mele in domeniu, in loc sa ma arunc sub biroul tau. Daca vroiai pe cineva sa ti-o suga, trebuia sa chemi o taratura.
Misogin imputit, strambi nasul cand auzi de TCM de Galati? Intr-adevar, tu esti mult mai invatat, cu facultatea ta de cacat, facuta la 30 de ani, la distanta. Si da, chiar stiu cum arata un bloc motor, si multe alte chestii, care bat pariu ca tu nici macar nu stii ca exista la o masina.
AAAA si stai linistit, ca nu doresc nici un ban, va fi o onoare sa muncesc sa-ti fac tie curu` si mai mare, gratis. De asta am si terminat o facultate, sa trag ca boul la jug, iar tu sa ma biciuiesti ca pe un negru, pe mosia ta, toate astea gratis, pentru ca TU esti buricul universului.
Unde ma vad peste 5 ani? Facandu`mi schiuri din crucea ma-tii, misogin idiot.
N-am inteles, de ce te-ai uitat stramb la mine, atunci cand, dupa ce mi-ai zis ca poate o sa ma sunati voi, eu ti-am zis ca nu e nevoie sa ma suni, pentru ca sincer, nu-mi doresc sa lucrez in aceste conditii si sa fiu considerata ultima inapta de pe pamant, doar pentru faptul ca sunt femeie.

Cu stima si respect, iti doresc sa mori in cele mai crunte chinuri!

 
13 comentarii

Scris de pe 30 Aprilie 2009 în existentiale, galati, oameni...

 

Etichete: , , ,

Dati un leu, pentru ateneu.

Suntem in criza financiara, si chiar daca n`am fi, tot n`as reusi sa strang singura, in toata viata asta, bani sa`mi iau casa mea.Virginitate nu mai am, si chiar daca o aveam n`o vindeam pe net. Asa ca m`am gandit, ca ar fi bine, sa accept si donatii pentru casa mea.
Recunostinta mea, pentru cei care vor dona, va fi infinita, iar cand voi reusi sa`mi iau casa, vor fi invitati,  la petrecerea de gala, cu tinuta morala obligatorie. Iar in semn de recunostinta, ii voi ruga sa`mi lase un autograf, pe un perete special, ma voi hotara pe parcurs care.

Sunt convinsa ca nu doriti sa ratati petrecerea de gala, si un autograf, care va dainui pe perete, toata viata,asa ca va invit sa donati… un leu, pentru ateneu :))
Contul e:  IBAN RO28RNCB0707106813790001 doar pentru lei [deci daca doriti sa-mi trimiteti euro, va trebui sa-i schimbati in lei :)) ] deschis la BCR sucursala Galati.

Va multumesc anticipat, si promit sa va aprind si cate o lumanare, la vii.
PS. Luna asta e ziua mea, deci ar fi cadoul perfect sa ma ajutati sa strang bani pentru casa mea.
Multumesc anticipat!

 
14 comentarii

Scris de pe 3 Aprilie 2009 în existentiale, oameni...

 

Etichete: ,

Plan de atac pe 2009

Suna asa ciudat 2009…oricum, parca nici n`am simtit revelionul… s`au intamplat multe… si toate repede… Pai… pe 2009 as vrea sa:
– vad ce dracu` fac cu licenta, si sa iasa treaba bine 😀
– sa nu ma las influentata de stres
– sa nu ii mai las pe cei ce ma enerveaza sa ma enerveze… un fel de i don`t give a damn…
– sa vad ce fac cu locu` de munca… poate pana la sfarsitul anului am sa va scriu de la dacia pitesti adica uzinele renault :)) aici ma rog, tot de licenta depinde…
– sa nu mai fiu pripita pe plan sentimental
– sa nu mai pun suflet chiar in toate, pentru ca de cele mai multe ori sufar.
– imi doresc ca si anul 2009 sa`mi aduca sanatate, mie si familiei mele, sa`mi aduca fericire, liniste sufleteasca [de asta chiar am nevoie].
Astea ar fi dorintele mele pe 2009… un an bun tuturor! 🙂

 
14 comentarii

Scris de pe 2 Ianuarie 2009 în existentiale, oameni...

 

Etichete: , ,

Momente licenta [1]

Ma duc plina de vointa la profu` de licenta sa vedem ce si cum… din prima imi pune in brate un dosar vechi de prin ’70. Imi venea sa rad, nici nu eram nascuta pe atunci. Il deschid, cand ce sa vezi, niste planse, ale unui bloc motor, desenate in calc. Perfecte, si cand zic perfecte, chiar perfecte erau. Imi ingheata sangele in vene, si ridic ochii spre profesor, care zambitor imi spune: Pai, pentru inceput, faci vreo 19 [erau vreo 25 de toate] desene din astea, stabilim zilele astea care mai exact, si asta e doar o mica parte din licenta. La revedere!
Plec… cu buza de jos tremurand, si genunchii la fel… asteptand o consolare, sun o buna prietena, tot ultimul an, la metalurgie. Ii explic intamplarea mea, iar ea imi spune [fiind in aceeasi stare ca si mine]: aaa pai, lejer… pe mine m`a trimis in combinat la otelarie sa fac cercetare.
HAHAHAHAHAAAA am dat de dracu’!

Pai sa nu-i futi gatii ma-sii?
 
19 comentarii

Scris de pe 28 Octombrie 2008 în barfa mica, existentiale, galati, oameni..., Studentie

 

Etichete: , , , , ,

De prin vama adunate.

Distractie fara limite si somn foarte putin, ziua somnul si noaptea hoinaritul :)) Nu prea sunt bronzata, pentru ca eu daca stau la soare, ma inrosesc, si apoi ma albesc inapoi.
I had the time of my life.
De cand am ajuns in Galati, n`am timp de nimic, e cam greu sa ma impart itnre somn, iesit seara, si revazut diverse persoane, cu diverse scopuri. Da, vreau inapoi la mare, fir-ar ea a naibii de treaba.
Vreau iar sa vad rasaritul, apusul, sa joc fotbal noaptea pe plaja, sa fac baie noaptea in mare, si sa fac toate tampeniile din fiecare an.
Vamuta mea noastra draga e la fel, si ne primeste pe fiecare cu drag. Schimbarile sunt de asteptat, dar tot ea e, cu oamenii ei tot primitori.
Dansat pe plaja.
Cantat pe plaja. Aceste cateva zile mi-au reincarcat bateriile, dar vreau inapoi in acelasi loc, cu aceleasi persoane dragi mie, ca in fiecare an.
E placut ca fericirea calda sa ti se reverse in suflet.

 
 

Etichete: , , , , , ,

Concediu !!!

Acum o ora am intrat oficial in concediu.
Acum 2 minute am terminat oficial de facut bagajele.
Peste 5 minute plec oficial la mare.
Nu stiu cum sa va spun dar mi-e rau dor de mare… 😉
Pe urma niste munte, niste tara si niste bunici. Un nuc in gradina, un pat si mult gazon, liniste si totul frumos.
Ne recitim cam peste … 2 saptamani.
Au revoir!

 

Etichete: , , , , ,