RSS

Arhive pe etichete: bacovia

Bacovia de toamna

Nervi de toamna

E toamna, e fosnet, e somn…
Copacii, pe strada, ofteaza;
E tuse, e planset, e gol…
Si-i frig, si bureaza.

Amantii, mai bolnavi, mai tristi,
Pe drumuri fac gesturi ciudate –
Iar frunze, de vesnicul somn,
Cad grele, udate.

Eu stau, si ma duc, si ma-ntorc,
Si-amantii profund ma-ntristeaza –
Imi vine sa rad fara sens,
Si-i frig, si bureaza.

Plumb de toamna

De-acum, tusind, a si murit o fata,
Un palid visator s-a impuscat;
E toamna si de-acuma s-a-nnoptat…
-Tu ce mai faci, iubita mea uitata ?

Intr-o gradina publica, tacuta,
Pe un nebun l-am auzit racnind,
Iar frunzele cu droaia se desprind;
E vant si-orice speranta e pierduta.

Prin targu-nvaluit de saracie
Am intalnit un popa, un soldat…
De-acum pe carti voi adormit uitat,
Pierdut intr-o provincie pustie.

De-acum , au si pornit pe lumea eronata
Ecouri de revolta si de jale;
Tot mai citesti probleme sociale…
Sau, ce mai scrii, iubita mea uitata ?

Toamna

Rasuna din margini de targ
Un bangat puternic de arma;
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

S-aude si-un clopot de scoala,
E vant, si-i pustiu, dimineata;
Hartii si cu frunze, de-a valma,
Fac roata-n varteje, pe-o piata.

Se uita in zari catedrala,
Cu turnu-i sever si trufas;
Gradina orasului plange,
Si-arunca frunzisu-n oras.

Si vine,ca-n vremi de demult,
Din margini, un bucium de-alarma,
E toamna… metalic s-aud
Gornistii, in fund, la cazarma.

Toamna murind

Toamna in gradina isi acorda vioara.
Plang strunele jalnic, lung si prelung
Si-n goala odaie acorduri ajung…
Si plang in odaie, si eu din vioara…
Plang strunele toate lung si prelung.

Fereastra e deschisa… vioarele plang…
O, ninge… si toate se sting…
Palida, toamna nervoasa, cantand a murit…
Imi cade vioara si cad ostenit,
Iar toamna, poeta, cantand a murit.

 
11 comentarii

Scris de pe 21 Septembrie 2010 în recomandari

 

Etichete: , , , , ,

Bacovia

Note de primavara

Verde crud, verde crud …
Mugur alb, şi roz, şi pur,
Vis de albastru şi de-azur,
Te mai văd, te mai aud !

Oh, punctează cu al tău foc,
Soare, soare …
Corpul ce întreg mă doare,
Sub al vremurilor joc

Dintr-un fluier de răchită
Primăvară,
La fântână
Te îngână
Pe câmpia clară

Verde crud, verde crud …
Mugur alb, şi roz, şi pur,
Te mai văd, te mai aud !
Vis de albastru şi de-azur.

Nervi de primavara

Primăvară…
O pictură parfumată cu vibrări de violet.
În vitrine, versuri de un nou poet,
În oras, suspină un vals de fanfară.

O lungă primăvară de visuri si păreri …

O lungă desertare zvoneste împrejur,
E clar si numai soare.
La geamul unei fabrici o pală lucrătoare
Aruncă o privire în zarea de azur.

O nouă primăvară pe vechile dureri …

Apar din nou tăranii pe hăul de câmpie,
În infinit pământul se simte tresăltând :
Vor fi acum de toate cum este orisicând,
Dar iar rămâne totul o lungă teorie.

O, când va fi un cântec de alte primăveri ? ! …

 
42 comentarii

Scris de pe 23 Februarie 2010 în recomandari

 

Etichete: , , , ,