RSS

Arhive pe etichete: fat frumos

Primavara soarele se joaca in mana ta … imi aduc aminte ochiul tau albastru …cum zambea…

** Odata cu primavara incepe si ultimul semestru al meu de studenta… si ultima sesiune…  🙂
Sesiunea asta,parca a durat 1000 de ani, iar dupa lupte seculare, care au durat aproape o luna, am reusit sa fac cate ceva si in sesiune asta. Evident am mai adunat restante :)) dar am mai si scapat de cateva. Ma simt ca Fat Frumos, aproape de Ileana Cosanzeana, care e intemnitata de zmeul cu 5 capete…iar eu… am calatorit peste 4 mari,4 munti si 4 vai [n.a: 4=numarul de ani] si m-am batut cu multi monstri si zmei si zmeoaice urate si mumii, si… am descifrat pergamente si citit diverse papirusuri. Dar… distractia de acum incepe…
** Primavara a venit brusc, si tocmai am realizat cat timp a trecut de cand a inceput anul… si cand plina de ura scriam o anume scrisoare… de dragoste. Pentru el. In loc de ura a ramas un gust amar.
Inca mai astept un fat frumos sa vina,pe Dunare,  cu un ghiocel in gura. Si probabil am sa`l astept eu mult si bine ca cica mos craciun si fat frumos nu exista. Dar totusi,mos craciun vine la mine, in fiecare an. Deci asadar si prin urmare, o sa vina si fat frumos.
** O blonda aude un zgomot in capul ei, si intreaba:
-Cine`i acolo?
-Un vierme care mananca creierii. aude raspunsul
-Si ce faci acolo? intreaba blonda.
-Mor de foame.
** Imi e dor sa stau in vama, sa fumez ceva si sa rad tamp. Si mult.
** Imi e dor sa stau noaptea, la munte, si sa ma uit la stele.
** Cainii nu joaca poker pentru ca atunci cand au o carte buna dau din coada.
** Violeta duce galeata la gunoi, raspandind miros de levantica.
** Si… un fel de martisor primit putin mai devreme… acum vreo saptamana, de la cineva drag mie:
dscf1044

 
18 comentarii

Scris de pe 2 Martie 2009 în barfa mica, oameni..., Studentie

 

Etichete: , , , , , , , , , , , ,

Feti Frumosi, si alte povesti

De mici, ni se spun povesti cand binele invinge raul, cand vine un Fat Frumos si salveaza printesa lui dintre demoni, cand pentru fiecare fata, buna si cuminte, exista un fat frumos, care vine pe un cal alb, si traiesc fericiti pana la adanci batraneti. Remarcam noi de mici, ca totul e roz, si suntem inconjurati de iubire.
Anii trec, aflam ca totul nu e chiar roz, ci mai mult gri,  nu tot ce zboara se mananca, iar iubirea… nu e nicaieri ca cea de acasa, cu bune si rele. Cel fat frumos, destept, chipes, bun la toate, intelept si sincer si modest, nu are un cal alb, in cele mai bune cazuri are o masina, pe care trebuie s`o plateasca multi ani din viata. Uitandu`te mai bine la el, observi ca nu`i nici cel mai destept, nici cel mai chipes, este bun doar sa dea ordine, sa ceara telecomanda si berea, iar la capitolul sinceritate… iti cam ingheata picioarele… 😉 Castelul din poveste al tau si al lui, este de fapt, un apartament, cu peretii mult prea subtiri, totusi, te bucuri cand auzi ca si fat frumosul vecinei de deasupra nu`i mai breaz ca al tau, si garaia si se uita la televizor toata ziua [parca ar fi concurs intre ei], ingrijorator este faptul ca pana si nepotii vostri vor plati la acel castel.
Copiii vostri, cei rotofei, rosii in obraji si cuminti, sunt de fapt niste leprisoare care`ti mananca ficatii, plang pe rand, sunt mereu nemultumiti, iar cel mai nasol este faptul ca te chinui singura cu ei, de parca ar fi numai ai tai.
Soacra ta din poveste, e un fel de povara, pe care o urasti din tot sufletul, si care iti respira in ceafa, cand ajungi obosita de la munca, abia taraind sacosele cu ce sa`i pui pe masa odorului ei, care stie sa faca de toate, dar nu pune nici doua paie crucis.
Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.

Va fi continuat… intr`o zi…

 
20 comentarii

Scris de pe 15 Octombrie 2008 în oameni..., povesti

 

Etichete: , , ,